Sumar articol:
Despre cum prezentul bate la ușa trecutului
E o scenă care se repetă, aproape ritualic, prin orașele vechi din România. O casă veche, cu stucaturi delicate, fațadă scorojită de vreme, poate chiar o clădire de patrimoniu, are nevoie de o reparație. Să spunem că trebuie curățat acoperișul sau schimbată o scurgere. Pare banal, nu? Ei bine, lucrurile se complică destul de repede când te lovești de întrebarea: pot folosi o nacelă aici? Sau mai precis, am voie să aduc o nacelă într-o zonă istorică, unde parcă totul trebuie să rămână neschimbat?
Am stat de vorbă cu mai mulți oameni care s-au confruntat cu astfel de situații, am căutat prin legislație, am observat ce se întâmplă prin orașe ca Clujul sau Sibiul și am tras o concluzie care, deși nu e complet liniștitoare, tot aduce puțină claritate.
Când trecutul și prezentul se iau de mână, dar cam cu grijă
Orice ai vrea să faci într-o zonă de patrimoniu trebuie să treacă printr-un filtru serios. Nu e loc de improvizații. Legea 422/2001, cea care reglementează protejarea monumentelor istorice, spune că nu poți nici măcar să schimbi o clanța fără aviz. Mai ales dacă te gândești să aduci un utilaj, fie el și temporar.
Pentru o nacelă, de exemplu, nu doar că trebuie să explici de ce ai nevoie de ea, ci și să dovedești că nu există o altă soluție mai puțin invazivă. Autoritățile locale, prin Direcția Județeană pentru Cultură, cer o documentație detaliată. Adică planuri, schițe, justificări, fotografii și, de multe ori, o ședință cu arhitectul. E un proces care cere răbdare, dar care are și rostul lui. Pentru că, hai să fim sinceri, nu putem lăsa să se instaleze orice utilaj greoi între niște fațade de secol XVIII, nu?
Totuși, din ce am văzut eu prin Cluj, se poate. Se poate, dar cu grijă. Sunt firme care s-au specializat în astfel de operațiuni delicate. Ei vin cu nacele mici, unele pe roți moi, altele cu sisteme care distribuie greutatea astfel încât să nu strice caldarâmul. Și, da, de multe ori, această alegere e chiar mai puțin invazivă decât o schelă care se montează și se demontează zile întregi.
Clujul, un exemplu de conviețuire atentă
Cluj-Napoca nu e doar un oraș universitar, ci și un loc unde istoria aproape că te trage de mânecă. Clădirile vechi din centrul orașului, fie că sunt palate baroce sau case gotice, se confruntă des cu necesitatea unor lucrări de reparații. Nu știu dacă ai observat, dar acoperișurile, burlanele, fațadelor le cam vine vremea să fie refăcute.
Aici apare și dilema nacelei. Pentru că accesul este greu, străzile sunt înguste, iar traficul pietonal și turistic este intens. Cu toate acestea, soluții s-au găsit. Am văzut personal cum firmele care oferă inchiriere nacela Cluj aduc utilaje care se strecoară aproape ca niște pisici printre clădirile vechi. Nu scot zgomot, nu deranjează și, ce e mai important, se pot monta rapid și se retrag la fel de ușor.
Sunt folosite mai ales la lucrări care nu pot aștepta: o reparație urgentă, o intervenție la un vitraliu sau o restaurare de finețe. Bineînțele, totul se face cu avizele la zi și după ce s-a dus o muncă prealabilă de documentare.
În loc de concluzie, o reflecție despre firesc
Întebarea dacă putem folosi nacele în zonele de patrimoniu are un răspuns simplu, dar nu tocmai reconfortant: da, se poate, dar doar dacă știi exact ce faci. Trebuie să cunoști legea, să ai răbdare cu autoritățile și, poate cel mai important, să ai bun simț. Pentru că nu e vorba doar despre aprobări, ci despre respectul față de locurile care ne-au fost lăsate moștenire.
Mi se pare că asta e cheia în tot acest demers: respectul. Nu să ne împiedicăm de obstacole birocratice, ci să le îndoim cu puțin tact și să le folosim în favoarea unui oraș care respiră istorie. Iar dacă tehnologia ne ajută să protejăm, nu să distrugem, atunci poate chiar împăcăm vechiul cu noul.
Așa că data viitoare când treci pe lângă o casă veche și vezi o nacelă la lucru, nu te grăbi să o judeci. S-ar putea să fie acolo cu un scop nobil. Să salveze ceea ce altfel s-ar pierde. Și asta, într-un fel, e tot o formă de a scrie istorie.
