În lumea acoperișurilor circulă o mulțime de mituri, multe dintre ele rostogolite de oameni fără experiență sau chiar de echipe care nu vor să explice partea tehnică. Problema este că aceste mituri îi fac pe proprietari să ia decizii greșite, care pot duce la infiltrații, deformări, reparații repetate sau chiar la refacerea completă a acoperișului. Mai jos sunt cele mai răspândite mituri și explicația tehnică reală din spatele lor.
- „Tabla mai groasă nu face zgomot.”
Acesta este unul dintre cele mai populare mituri. Deși grosimea tablei influențează rezistența mecanică, zgomotul la acoperiș este determinat în principal de:
- planeitatea asterealei;
- distanța dintre șipci;
- montajul șuruburilor;
- tensionarea panourilor;
- ventilația sub învelitoare.
O tablă groasă montată prost va face zgomot la fel ca una subțire. Zgomotul apare din vibrații și tensiuni, nu din grosimea materialului.
- „Dacă înlocuiești doar tabla, acoperișul e ca nou.”
Fals. Tabla este doar partea vizibilă a acoperișului. Sub ea se află:
- șarpanta;
- astereala;
- folia anticondens;
- șipcăria;
- contrasipcile;
- sistemul pluvial.
Dacă oricare dintre aceste elemente este deteriorat, schimbarea exclusivă a tablei nu rezolvă nimic. În multe cazuri, proprietarii schimbă tabla, dar problemele apar din folie, șipcărie sau structură.
- „Folia anticondens ține loc de izolație.”
Un mit complet greșit. Folia anticondens nu izolează, ci:
- protejează de condens;
- permite evaporarea vaporilor;
- oprește apa care intră accidental.
Izolația este un material complet diferit și trebuie montată separat. Confundarea rolurilor duce la apariția condensului cronic și la deteriorarea foliei.
- „Țigla ceramică nu are nevoie de folie.”
Mulți cred că țigla ceramică este „destul de bună” ca să funcționeze fără folie. Realitatea tehnică:
- țigla are rosturi și goluri;
- vântul poate împinge apa sub învelitoare;
- praful, zăpada și umezeala pot pătrunde ușor.
Folia este obligatorie, indiferent de tipul învelitorii. Fără ea, apar infiltrări lente, greu de observat la început.
- „Condensul apare doar din cauza temperaturii.”
Un mit periculos. Condensul nu apare pentru că este cald sau rece, ci pentru că:
- aerul umed nu este evacuat;
- folia este lipită de astereală;
- ventilația acoperișului este blocată;
- contrasipcile lipsesc;
- coama nu este ventilată.
Chiar și într-o perioadă fără diferențe mari de temperatură, condensul poate apărea dacă aerisirea este prost făcută.
- „Dacă nu plouă în casă, acoperișul este perfect.”
Fals. Multe probleme grave nu încep cu infiltrații vizibile. Printre problemele ascunse:
- folia deteriorată în zona coamei;
- puncte de condens sub astereală;
- miros de umiditate în mansardă;
- vată minerală care reține apă;
- șipcărie umflată.
Dacă nu curge apă în casă, nu înseamnă că acoperișul are o bază sănătoasă.
- „Jgheaburile nu influențează acoperișul.”
O altă idee greșită. Jgheaburile montate prost pot provoca:
- revărsări spre fațadă;
- infiltrații în zona bordurilor;
- erodarea paziei;
- pătrunderea apei în astereală.
Un sistem pluvial deficitar poate distruge un acoperiș în câțiva ani.
- „Nu contează planeitatea șipcăriei, tabla acoperă tot.”
Complet fals. Dacă șipcile sunt:
- la niveluri diferite;
- răsucite;
- montate „din ochi”;
- nealiniate;
tabla preia automat forma lor. Rezultatul: valuri, tensiuni, zgomote și prinderi slăbite. Planeitatea este unul din factorii-cheie la montaj.
- „E suficient să fie multe șuruburi și acoperișul e sigur.”
Șuruburile nu înlocuiesc un montaj corect. Ele:
- trebuie montate la distanțe clare;
- trebuie strânse cu forță corectă;
- nu trebuie să tensioneze panourile.
Prea multe șuruburi pot chiar perfora excesiv panourile, slăbindu-le în timp.
- „Un acoperiș bun trebuie să fie complet etanș.”
Parțial adevărat, dar incomplet. Un acoperiș trebuie să fie etanș la apă, nu la aer. Dacă nu circulă aerul:
- folia se lipește de astereală;
- apare condensul cronic;
- structura începe să mucegăiască;
- tabla se tensionează.
Un acoperiș complet etanș, fără aerisire, este o greșeală majoră.
- „Toate problemele vin din tabla subțire.”
Este unul dintre cele mai greșite mituri. Problemele reale apar din:
- structuri vechi;
- șipcărie neuniformă;
- lipsa aerisirii;
- montaj tensionat;
- folie montată prost.
Grosimea tablei contează, dar nu rezolvă defectele structurale.
- „Dacă acoperișul e vechi, trebuie înlocuit complet.”
Nu întotdeauna. Un acoperiș vechi poate fi perfect funcțional dacă:
- structura este solidă;
- astereala este sănătoasă;
- ventilarea este bună;
- sistemul pluvial funcționează corect.
În unele cazuri, doar tabla sau doar folia trebuie schimbată.
Concluzie
Mituri există în orice domeniu, dar la acoperișuri ele pot costa scump. Un acoperiș nu funcționează pe baza unor lucruri „spuse din auzite”, ci pe criterii tehnice clare: structură bună, ventilație corectă, prinderi uniforme, astereală plană și materiale montate profesionist. Înțelegerea adevărului din spatele acestor mituri poate salva mii de lei și poate evita reparații inutile.
